Constrângerea debitorului cu ajutorul organelor de stat competente în vederea executării obligațiilor sale ce decurg dintr-un titlu executoriu constituie scopul final al executării silite. Această procedură intervine în momentul în care subiectul pasiv al obligațiilor (debitorul) nu înțelege să își îndeplinească îndatoririle sale ce rezultă dintr-un înscris cărei legea îi conferă putere executorie (titlurile executorii). Astfel cum rezultă din dispozițiile Codului de procedură civilă, începerea procedurii de executare silită este marcată de momentul sesizării organului de executare. În vederea efectuării executării silite legiuitorul a prevăzut cu titlu imperativ ca anumite condițiie de fond și de formă să fie respectate de titularul dreptului ce se solicită a fi realizat (creditorul):
Dispozițiile Codului de procedură civilă reglementează principalele raporturi execuţionale ce se nasc la data declanșării procedurii de executare silită, raporturi ce se concretizează în două modalităţi de executare silită, respectiv executarea silită directă cât şi executarea silită indirectă. În prezent, Codul de procedură civilă reglementează două forme de executare silită indirectă, respectiv: urmărirea mobiliară (art. 727-812 C.proc.civ.), ce include valorificarea bunurilor sechestrate, poprirea și urmărirea fructelor și veniturilor imobilelor şi urmărirea imobiliară (art. 813-863 C.proc.civ.).
CREANŢA: Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva, în concret creanța acestuia față de debitor, trebuie să îndeplinească condițiile certitudinii, lichidității şi exigibilității adică existenţa ei neîndoielnică să rezulte din însuşi titlul executoriu, obiectul ei să fie este determinat sau determinabil și obligaţia debitorului să fie ajunsă la scadenţă sau acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată
TITLUL EXECUTORIU: Conform dispozițiilor legale în vigoare executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, în concret în baza unor hotărâri executorii hotărârile cu executare provizorie, hotărâri definitive, precum şi orice altor hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare (ex. titluri executorii europene, înscrisurile autentice notariale, titlurile de credit etc.) Trebuie precizat că părţile nu pot atribui, prin manifestarea lor de voinţă, valoare de titlu executoriu unui înscris, principiul libertăţii de voinţă a părţilor, cunoaşte limitările impuse de ordinea publică şi bunele moravuri.
CEREREA DE EXECUTARE: Executarea silită se poate declanşa, numai la cererea persoanei interesate, respectiv a creditorului, sau oricărei alte persoane căreia legea îi recunoaște acest drept. Cererea de executare silită la care se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, dovada achitării taxelor de timbru, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile cerute de lege, trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă următoarele:
URMĂRIREA MOBILIARĂ Pentru realizarea creanţelor sale, creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte persoane, putând indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. În acest sens executorul judecătoresc îi poate cere debitorului, în condiţiile legii, lămuriri în scris în legătură cu bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea și va putea cere celor care deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, să comunice în scris toate informaţiile necesare pentru efectuarea executării, fiind ținuți să declare întinderea obligaţiilor lor faţă de debitorul urmărit, eventuale modalităţi care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de creanţă, subrogaţii, preluări de datorie, novaţii, precum şi orice alte acte sau fapte de natură să modifice conţinutul ori părţile raportului obligaţional sau regimul juridic al bunului deţinut, sub sancțiunile prevăzute de lege. În situația în care debitorul nu plăteşte suma datorată în termen de o zi de la comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ. Dacă în termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului nu au fost plătite suma datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, executorul judecătoresc va proceda la valori¬ficarea bunurilor sechestrate prin: vânzare la licitaţie publică, atunci când acordului părţilor sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează, vânzare amiabilă, în acest caz cu acordul creditorului, executorul poate să îi încuviinţeze debitorului să procedeze el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate, acesta fiind obligat să îl informeze în scris despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se angajează să consemneze preţul propus, sub sancțiunea declanșării procedurii de vânzare silită prin licitație publică a bunurilor, dacă până la împlinirea termenului terţul cumpărător nu consemnează preţul oferit la dispoziţia executorului judecătoresc, vânzare directă, către cumpărătorul care oferă cel puţin preţul stabilit prin procesul verbal de sechestru sau prin raport de evaluare sau prin alte modalităţi admise de lege. Prin urmărirea mobiliară se pot valorifica şi sumele de bani, titlurile de valoare ori alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de către o terţă persoană sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în baza unor raporturi juridice exis¬tente, creditorul subrogându-se în drepturile debitorului său, temporar şi condiţiona (POPRIRE). Totodată creditorul poate solicita urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini precum şi a urmăririi veniturilor generale ale imobilului ce sunt proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct / veniturile debitorului arendaş sau chiriaş provenite din exploatarea imobilelor arendate sau închiriate.
URMĂRIREA IMOBILIARĂ: Obiectul urmăririi silite imobiliare îl constituie bunurile care prin natura lor sunt de o așezare fixă, dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil (dreptul de a folosi bunul unei alte persoane, de a culege fructele acestuia, întocmai ca și proprietarul, însă cu obligația de a-i păstra substanţa), dreptul de superficie asupra unu bun imobil, în mod condiţionat (dreptul de a avea sau de a edifica o con strucţie pe terenul altuia, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă), dreptul de servitute, (odată cu fondul dominant căreia îi profită) bunurile accesorii, fructele și veniturile imobilului. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare similară celei evidenţiate la URMĂRIREA MOBILIARĂ.
ELIBERAREA / DISTRIBUIREA SUMELOR: Ultima etapă a executării silite indirecte este reprezentată de eliberarea şi distribuirea sumelor obținute din executare. Dispoziţiile legale prevăd situaţia în care la executarea silită a participat un singur creditor (în acest caz vorbim de eliberarea sumelor) şi cea în care la executarea silită au participat mai mulţi creditori sau au intervenit în cursul procesului (vorbind de distribuire).
Suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului. În acest caz ordinea eliberării sumei rezultate din urmărirea silită urmează regula potrivit căreia cheltuielile aferente executării silite sunt cu prioritate reţinute, ulterior creanţa creditorului, iar în ipoteza în care există un excedent de debit, diferenţă va fi remisă debitorului. Raportat la rangul creanțelor cu preferință generală în cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordinii preferinţă, dacă legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor, precum şi creanţele născute împotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia îndeplinirii condiţiilor sau formalităţilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului asupra bunului adjudecat şi înscrierea acestuia în registrul de publicitate; b) cheltuielile de înmormântare a debitorului, în raport cu condiţia şi starea acestuia; c) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; d) creanţele rezultând din obligaţia legală de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; e) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; f) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;g) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; h) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; i) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; j) alte creanţe, în această categorie includem creditoriii chirografari care nu au vreun cauză de preferință prevăzută de lege ci doar dreptul de gaj general asupra tuturo bunurilor și veniturilor debitorului. Existenţa rangului creanţelor cu preferinţă generală are consecinţa că în situaţia în care s-ar afla în concurs creanţe de ranguri diferite, va fi acoperită cu întâietate aceea situată pe o poziţie superioară, în vreme ce realizarea creanţei de rang inferior se va putea produce numai din suma rămasă disponibilă. Ordinea de preferinţă mai sus enunțată este influențată de existența unor creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate în condiţiile prevăzute de lege.
ÎNCETAREA EXECUTĂRII:
Executarea silită încetează dacă:
CHELTUIELILE DE EXECUTARE
Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. Sunt cheltuieli de executare:
Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. În cazul în care sumele stabilite nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie. Pentru sumele stabilite încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
Dispozițiile Codului de procedură civilă reglementează principalele raporturi execuţionale ce se nasc la data declanșării procedurii de executare silită, raporturi ce se concretizează în două modalităţi de executare silită, respectiv executarea silită directă cât şi executarea silită indirectă. Executarea silită directă îmbracă trei forme: predarea silită a bunurilor mobile (art. 896-902 C.proc.civ.) și executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face (art. 903-914 C.proc.civ.) ce se bucură de prezența dispozițiilor speciale privind executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori. Cele trei forme de executare silită directă constituie procedura aplicabilă în toate raporturile execuţionale, indiferent de calitatea creditorului sau debitorului. Conform art. 888 C.pr.civ. pot forma obiectul executării silite directe obligaţiile privind: lăsarea posesiei unui bun, predarea unui bun sau a folosinţei acestuia, evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări, îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.
Procedura predării silite mobiliare se va declanșa la solicitarea expresă a creditorului, urmând ca executorul judecătoresc odată sesizat să procedeze la înregistrarea cererii de executare, obținerea încuviințării executării silite și înștiințarea debitorului. Dacă acesta din urmă, nu îşi îndeplineşte obligaţia în termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, predarea bunului mobil, determinat prin calitate şi cantitate se va face prin executare silită. În acest sens executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale, încheind un proces-verbal despre îndeplinirea executării cu stabilirea cheltuielilor de executare pe care urmează să le plătească debitorul.
Procedura predării silite imobiliare se va declanșa la solicitarea expresă a creditorului, urmând ca executorul judecătoresc odată sesizat să procedeze la înregistrarea cererii de executare, obținerea încuviințării executării silite și înștiințarea debitorului. Dacă partea obligată să evacueze ori să predea un imobil nu îşi îndeplineşte această obligaţie în termen de 8 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit. În acest sens executorul judecătoresc se va deplasa la faţa locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forţei publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale. În vederea punerii neîngrădite a creditorului în drepturile sale este important să se ia în calcul și situația în care debitorul sau altă persoană care ar dovedi calitatea de proprietar nu își ridică bunurile mobile ce se găsesc în imobil, în acest caz prin procesul – verbal va trebui numit un administrator – sechestru (numit cu precădere din persoanele indicate de creditor) care să asigure păstrarea în condiții de siguranță a bunurilor până la soluționarea situației juridice a acestora. Dacă, după încheierea procesului-verbal de predare silită, debitorul sau orice altă persoană, în lipsa consimţământului expres prealabil ori a unei hotărâri judecătoreşti, pătrunde sau se reinstalează în imobil, la cererea creditorului ori a altei persoane interesate, se va putea face o nouă executare silită în baza aceluiaşi titlu executoriu, fără somaţie şi fără nicio altă formalitate prealabilă. Pe baza procesului-verbal pus la dispoziţia organului de urmărire penală, în copie certificată, de executorul judecătoresc, va fi declanşată urmărirea penală.
Această modalitate de executare silită directă devine aplicabilă atunci când debitorul a fost obligat prin titlul executoriu fie la o acţiune, fie la o inacţiune, pentru care nu a înțeles să și le execute în mod benevol. Creditorul are dreptul de a obţine constrângerea debitorului la executarea întocmai (în natură) a obligaţiei. În cazul neexecutării unei obligaţii de a face în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării, creditorul poate, pe chel¬tuiala debitorului, să fie autorizat de instanţa de executare să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia iar privitor la obligaţia de a nu face, poate cere instanţei să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pe cheltuiala acestuia în limita stabilită prin hotărâre judecătorească. Totodată dacă debitorul nu execută în termenul menţionat o obligaţie de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, ,acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare, acordarea lor neexcluzând obligarea ui la plata de despăgubiri în favoarea creditorului.
Asemenea celorlalte forme de executare silită executorul judecătoresc competent trebuie să fie sesizat de creditor cu o cerere de executare silită întocmită şi depusă cu respectarea prevederilor C.pr.civ.. Pentru îndeplinirea obligaţiilor executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie, în care îi va comunica că are obligaţia ca, la data indicată, să se prezinte împreună cu minorul la sediul executorului judecătoresc ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării minorului de către creditor iar când obligaţia de executat este aceea ca părintele căruia i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare să-i permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu executorul îi va pune în vedere, prin somaţie, să îşi îndeplinească această obligaţie. Dacă debitorul nu înţelege să se conformeze solicitării din somaţie, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a se aplica penalităţile aferente. După ce instanţa a dat încheierea de obligare a debitorului la plata penalităţii, acesta are la dispoziţie un termen de o lună, calculat de la data comunicării încheierii, pentru a-şi executa obligaţia. Dacă obligaţia rămâne neîndeplinită, executorul judecă¬toresc va proceda la executarea ei pe cale silită, aceasta putându-se însă face numai în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului. Toate acţiunile executorului judecătoresc, precum şi ale celorlalţi participanţi la executare, trebuie să se desfăşoare în aşa fel încât asupra minorului să nu fie exercitate presiuni fizice sau psihice. Atunci când debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia precum şi atunci când acesta este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti. Dacă minorul este cel care se împotriveşte punerii în executare a obligaţiei arătate în titlul executoriu, se va întocmi un proces-verbal în care se va consemna acest aspect, act de executare pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului. În acest caz reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. La finalizarea programului de consiliere, psihologul va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului. Primind raportul, executorul judecătoresc este obligat să reia procedura de executare silită, Dacă şi în cursul acestei proceduri se va constata că refuzul minorului persistă, acesta împiedicând realizarea executării, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi. Cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor puse în executare, executorul judecătoresc va întocmi, un proces-verbal în care va constata modul de îndeplinire a obligaţiilor.
Asemănător dispozițiilor privind executarea silită indirectă, executarea silită directă încetează dacă:
Specific aceste modalități de executare este încetarea executării silite în cazul în care predarea silită a unui bun a devenit imposibilă din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorării acestuia ori a altor asemenea împrejurări, când executorul va consemna acest aspect într-un proces-verbal şi va dispune, prin încheiere, încetarea executării silite.
Potrivit art. 890 C.pr.civ. executorul va încheia un proces-verbal despre îndeplinirea executării obligaţiilor stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul, actul de executare constituind titlu executoriu pentru recuperarea lor. Aceste cheltuieli sunt astfel cum am arătat și la executarea silită indirectă:
Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.